transpunere dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situaţie în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziţie muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă iniţial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuaţii în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginaţia etc. în altă situaţie sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRANSPÚNERE, transpuneri, s.f. Acţiunea de a (se) transpune şi rezultatul ei; transpoziţie. – V. transpune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRANSPÚNE transpún tranz. A reda în altă formă sau prin alte mijloace (decât cele iniţiale). ~ în altă limbă. /trans- + a pune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TRANSPÚNE mă transpún intranz. A se strămuta cu imaginaţia (în altă situaţie sau în alt timp). /trans- + a pune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRANSPÚNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc în alt loc, dintr-o stare în alta. ♦ (Fig.) A reda, a arăta ceva (în scris, pe scenă, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost compusă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuaţii în altă parte, schimbându-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. [P.i. transpún, conj. -nă. / < trans- + pune, după fr. transposer, lat. transponere].
(Dicţionar de neologisme)

TRANSPÚNERE s.f. Acţiunea de a (se) transpune şi rezultatul ei; redare, transcriere etc.; transpoziţie. [< transpune].
(Dicţionar de neologisme)

TRANSPÚNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta. ♢ (fig.) a reda ceva (în scris, pe scenă, pe ecran). ♢ a transcrie, a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât cea iniţială. ♢ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuaţii în altă parte, schimbându-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. (după fr. transposer, lat. transponere)
(Marele dicţionar de neologisme)

transpúne vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. transpún; conj. prez. 3 sg. şi pl. transpúnă; ger. transpunând; part. transpús
(Dicţionar ortografic al limbii române)

transpúnere s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transpúnerii; pl. transpúneri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRANSPÚNE vb. 1. a tălmăci, a traduce, (livr.) a transla, (înv. şi reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.) 2. a transcrie. (A ~ un text dintr-un alfabet în altul.)
(Dicţionar de sinonime)

TRANSPÚNERE s. 1. (rar) transpoziţie. (~ unui obiect.) 2. tălmăcire, traducere, (înv.) prefacere, traducţie, tălmăcitură, tâlcuială, tâlcuire. (~ unui text dintr-o limbă în alta.) 3. (concr.) tălmăcire, traducere, versiune. (O ~ reuşită din limba engleză.) 4. transcriere, transcripţie. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tran trans transp

Cuvinte se termină cu literele: re ere nere unere punere