trante dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRẤNTĂ, trânte, s.f. Luptă corp la corp între doi sau mai mulţi oameni neînarmaţi, care caută să se doboare unul pe altul (numai cu ajutorul braţelor). – Din trânti (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÂNT//Ă ~e f. 1) Luptă corp la corp între două persoane, care caută să se doboare unul pe altul la pământ cu ajutorul braţelor. 2) Cădere violentă cu toată greutatea corpului. /v. a trânti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trântă s. f., g.-d. art. trântei; pl. trânte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tránte s.f. pl. (reg.) 1. lucruri casnice îngrămădite, catrafuse. 2. vorbe goale, palavre, nimicuri.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TRÂNTĂ s. (SPORT) voinicească.
(Dicţionar de sinonime)

TRÂNTĂ s. v. luptă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tran trant

Cuvinte se termină cu literele: te nte ante rante