tranzacționare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRANZACŢIONÁ, tranzacţionez, vb. I. Tranz. A efectua o tranzacţie. [Pr.: -ţi-o-] – Din tranzacţiune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRANZACŢIONÁRE, tranzacţionări, s.f. Acţiunea de a tranzacţiona şi rezultatul ei. [Pr.: -ţi-o-] – V. tranzacţiona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRANZACŢION//Á ~éz intranz. A încheia o tranzacţie. [Sil. -ţi-e] /Din tranzacţie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRANZACŢIONÁ vb. I. intr. (Liv.) A face o tranzacţie; a tranzacta. [Pron. -ţi-o-. / et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)

TRANZACŢIONÁ vb. intr. a încheia o tranzacţie. (< tranzacţie + -ona)
(Marele dicţionar de neologisme)

tranzacţioná vb., ind. prez. 1 sg. tranzacţionéz, 3 sg. şi pl. tranzacţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tranzacţionáre s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. tranzacţionării
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tran tranz tranza

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare ionare