TRAS, -Ă, traşi, -se, adj., s.m. 1. Adj. (Despre faţă sau părţi ale ei) Slab, obosit, sleit (de boală, de supărare etc.); (despre oameni) care are faţa slabă, obosită, suptă. 2. S.m. Persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadenţă. – V. trage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafaţă linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafeţelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acţiuni sau a unei activităţi; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esenţial într-o problemă, într-o situaţie etc.; a schiţa. – Din fr. tracer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRÁSĂ, trase, s.f. 1. Diagrama deplasării unui tren înscrisă în graficul de circulaţie a terenurilor. 2. (Fiz.) Linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic; spot. – Din fr., engl. trace.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRA//S ~să (~şi, ~se) v. A TRAGE şi A SE TRAGE. ♢ ~ la faţă foarte slăbit (din cauza bolii, a supărării etc.). /v. a trage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A TRAS//Á ~éz tranz. 1) (contururi) A marca printr-o linie subţire; a descrie. 2) fig. (direcţii, sarcini, obiective) A elabora (din timp), fixând esenţialul; a schiţa; a contura; a jalona. /<fr. tracer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRAS s.n. Material obţinut prin măcinarea fină a unei varietăţi de tuf vulcanic. [Pl. -suri, scris şi trass. / < engl. trass].
(Dicţionar de neologisme)
TRASÁ vb. I. tr. 1. A trage, a însemna pe o suprafaţă linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. A indica, a da directive în ceea ce priveşte o acţiune, o activitate etc. ♦ A arăta esenţialul într-o chestiune etc.; a schiţa, a descrie. [< fr. tracer, cf. germ. trassieren, it. tracciare].
(Dicţionar de neologisme)
TRÁSĂ s.f. 1. Urmă, semn. 2. (Tehn.) Diagramă a mersului unui tren. [< fr. trace].
(Dicţionar de neologisme)
TRAS s. m. (fin.) debitor asupra căruia s-a emis o cambie, pe care este obligat să o onoreze la scadenţă. (după it. trassato)
(Marele dicţionar de neologisme)
TRASÁ vb. tr. 1. a însemna pe o suprafaţă linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. a indica, a da directive în ceea ce priveşte o acţiune, o activitate etc. ♢ a arăta esenţialul într-o chestiune etc.; a schiţa, a descrie. (< fr. tracer)
(Marele dicţionar de neologisme)
TRÁSĂ s. f. 1. urmă, semn. 2. diagramă a mersului unui tren. 3. linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic. (< fr., engl. trace)
(Marele dicţionar de neologisme)
tras (fin.) s. m., pl. traşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
trasá vb., ind. prez. 1 sg. traséz, 3 sg. şi pl. traseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
trásă s. f., pl. tráse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRAS adj. 1. v. suflecat. 2. v. slab.
(Dicţionar de sinonime)
TRASÁ vb. 1. a duce, a trage. (A ~ linii paralele.) 2. v. descrie. 3. (fig.) a jalona. (A ~ etapele obligatorii ale tacticii noastre.) 4. v. schiţa. 5. a arăta, a indica. (A ~ cuiva calea de urmat) 6. a da. (A ~ o directivă.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafaţă linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafeţelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acţiuni sau a unei activităţi; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esenţial într-o problemă, într-o situaţie etc.; a schiţa. – Din fr. tracer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRA//S ~să (~şi, ~se) v. A TRAGE şi A SE TRAGE. ♢ ~ la faţă foarte slăbit (din cauza bolii, a supărării etc.). /v. a trage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A TRAS//Á ~éz tranz. 1) (contururi) A marca printr-o linie subţire; a descrie. 2) fig. (direcţii, sarcini, obiective) A elabora (din timp), fixând esenţialul; a schiţa; a contura; a jalona. /<fr. tracer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRAS s.n. Material obţinut prin măcinarea fină a unei varietăţi de tuf vulcanic. [Pl. -suri, scris şi trass. / < engl. trass].
(Dicţionar de neologisme)
TRASÁ vb. I. tr. 1. A trage, a însemna pe o suprafaţă linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. A indica, a da directive în ceea ce priveşte o acţiune, o activitate etc. ♦ A arăta esenţialul într-o chestiune etc.; a schiţa, a descrie. [< fr. tracer, cf. germ. trassieren, it. tracciare].
(Dicţionar de neologisme)
TRÁSĂ s.f. 1. Urmă, semn. 2. (Tehn.) Diagramă a mersului unui tren. [< fr. trace].
(Dicţionar de neologisme)
TRAS s. m. (fin.) debitor asupra căruia s-a emis o cambie, pe care este obligat să o onoreze la scadenţă. (după it. trassato)
(Marele dicţionar de neologisme)
TRASÁ vb. tr. 1. a însemna pe o suprafaţă linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. a indica, a da directive în ceea ce priveşte o acţiune, o activitate etc. ♢ a arăta esenţialul într-o chestiune etc.; a schiţa, a descrie. (< fr. tracer)
(Marele dicţionar de neologisme)
TRÁSĂ s. f. 1. urmă, semn. 2. diagramă a mersului unui tren. 3. linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic. (< fr., engl. trace)
(Marele dicţionar de neologisme)
tras (fin.) s. m., pl. traşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
trasá vb., ind. prez. 1 sg. traséz, 3 sg. şi pl. traseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
trásă s. f., pl. tráse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRAS adj. 1. v. suflecat. 2. v. slab.
(Dicţionar de sinonime)
TRASÁ vb. 1. a duce, a trage. (A ~ linii paralele.) 2. v. descrie. 3. (fig.) a jalona. (A ~ etapele obligatorii ale tacticii noastre.) 4. v. schiţa. 5. a arăta, a indica. (A ~ cuiva calea de urmat) 6. a da. (A ~ o directivă.)
(Dicţionar de sinonime)