trasor
[Sinonime]
TRASÓR, (1, 2, 3) trasoare, s.n., (4) trasori, s.m. 1. S.n. Unealtă formată dintr-un ac de oţel cu mâner de lemn, folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafeţelor de prelucrat; trasator (2). 2. S.n. Unealtă de oţel cu mâner de lemn, folosită în legătorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoarţelor îmbrăcate în piele sau pe marginea pielii la cotoare şi la colţurile trase în piele, precum şi la călcarea falţului la legăturile în pânză. 3. S.n. Glonţ, proiectil învelit într-un material fosforic, care se aprinde în clipa descărcării, descriind în aer o traiectorie luminoasă. 4. S.m. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil, pe care îl însoţeşte peste tot, permiţând recunoaşterea şi urmărirea acestuia într-un sistem. – Din fr. traceur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRAS//ÓR ~oáre n. 1) Unealtă (de oţel) pentru trasarea liniilor de contur pe piesele metalice care urmează să fie prelucrate. 2) Proiectil acoperit cu un material fosforic care descrie noaptea o traiectorie luminoasă. /<fr. traceur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRASÓR s.n. 1. Ac de oţel pentru trasarea de linii pe o piesă de metal; trasator. ♦ (Poligr.) Unealtă alcătuită dintr-o lamă neascuţită de oţel, folosită în legătorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoarţelor etc. 2. Proiectil învelit într-un material fosforic care-l face să aibă traiectoria luminoasă. 3. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil care, introdus împreună cu elementul respectiv într-un sistem oarecare, permite să se urmărească drumul parcurs de acel element în sistem. 4. Trasor de rută (sau de drum) = aparat pentru trasarea automată a drumului unei nave pe hartă. [Cf. fr. traceur].
(Dicţionar de neologisme)
TRASÓR I. s. n. 1. ac de oţel pentru trasarea de linii pe o piesă de metal; trasor (I). ♢ (poligr.) lamă neascuţită de oţel în legătorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoarţelor etc. 2. proiectil învelit într-un material fosforic care-l face să aibă traiectoria luminoasă. o ~ de rută (sau de drum) = aparat pentru trasarea automată a drumului unei nave pe hartă. II. s. m. izotop radioactiv al unui element care, introdus împreună cu elementul respectiv într-un sistem anumit, permite să se urmărească drumul parcurs de acel element. (< fr. traceur)
(Marele dicţionar de neologisme)
trasór (izotop) s. m., pl. trasóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
trasór (unealtă, glonţ) s. n., pl. trasoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRASÓR s. 1. trasator. (~ pentru trasarea liniilor.) 2. (FIZ.) atom marcat, indicator radioactiv.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRAS//ÓR ~oáre n. 1) Unealtă (de oţel) pentru trasarea liniilor de contur pe piesele metalice care urmează să fie prelucrate. 2) Proiectil acoperit cu un material fosforic care descrie noaptea o traiectorie luminoasă. /<fr. traceur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TRASÓR I. s. n. 1. ac de oţel pentru trasarea de linii pe o piesă de metal; trasor (I). ♢ (poligr.) lamă neascuţită de oţel în legătorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoarţelor etc. 2. proiectil învelit într-un material fosforic care-l face să aibă traiectoria luminoasă. o ~ de rută (sau de drum) = aparat pentru trasarea automată a drumului unei nave pe hartă. II. s. m. izotop radioactiv al unui element care, introdus împreună cu elementul respectiv într-un sistem anumit, permite să se urmărească drumul parcurs de acel element. (< fr. traceur)
(Marele dicţionar de neologisme)
trasór (izotop) s. m., pl. trasóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
trasór (unealtă, glonţ) s. n., pl. trasoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRASÓR s. 1. trasator. (~ pentru trasarea liniilor.) 2. (FIZ.) atom marcat, indicator radioactiv.
(Dicţionar de sinonime)