tratat dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRATÁ, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea faţă de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui oaspete mâncare, băutură; a ospăta. 3. Tranz. şi refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înţelegere, la încheierea unei convenţii etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă ştiinţifică, literară etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune seminţele şi plantele acţiunii unor agenţi chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (înv.) tractá vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRATÁT, tratate, s.n. 1. Înţelegere scrisă încheiată între două sau mai multe state, în vederea determinării, într-un anumit domeniu, a drepturilor şi a obligaţiilor părţilor contractante sau în scopul stabilirii unor norme juridice; acord internaţional, convenţie internaţională. 2. Lucrare cu caracter special, în care sunt expuse, metodic, problemele fundamentale ale unei discipline. [Var.: (înv.) tractát s.n.] – Din it. trattato.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRAT//Á ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A supune efectelor unui comportament (operând după împrejurări cu ceva). ~ cu bunăvoinţă. 2) A servi cu mâncare sau băutură. 3) (bolnavi sau bolile acestora) A supune acţiunii unui tratament; a lecui. 4) (substanţe, materiale etc.) A supune acţiunii unui agent chimic sau fizic. ~ seminţe cu insecticide. 5) (probleme, teme, subiecte etc.) A prezenta în urma unor cercetări. 2. intranz. (despre părţi oficiale interesate) A duce tratative în vederea încheierii unor convenţii; a negocia. /<lat. tractare, fr. traiter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRATÁT ~e n. 1) Înţelegere încheiată între două sau mai multe state, prin care se stabilesc bazele relaţiilor reciproce şi obligaţiile care revin fiecărei părţi; convenţie; acord. ~ de pace. ~ comercial. 2) Lucrare de sinteză în care sunt expuse principiile de bază ale unei discipline sau ale unei arte. ~ de filozofie. ~ de muzică. /<lat. tractatus, germ. Tractat, fr. traité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRATÁ vb. I. 1. tr. A avea faţă de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. tr., refl. A (se) supune unui tratament. 3. tr. A oferi unui oaspete mâncare, băutură. ♦ A face cinste. 4. tr. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o înţelegere. 4. tr. A dezvolta o temă ştiinţifică, literară etc. 6. tr. (Tehn.) A supune (un corp, o substanţă) acţiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ♦ (Agr.) A supune seminţele sau solul acţiunii unor agenţi chimici sau fizici. [< it. trattare, cf. fr. traiter < lat. tractare].
(Dicţionar de neologisme)

TRATÁT s.n. 1. Înţelegere, acord, pact între două sau mai multe state cu privire la anumite chestiuni; convenţie, acord. 2. Lucrare didactică care tratează problemele de bază ale unei discipline, ale unei arte sau ale unei ştiinţe. [Pl. -te, -turi. / < it. trattato, cf. fr. traité < lat. tractatus].
(Dicţionar de neologisme)

TRATÁ vb. I. tr. 1. a avea faţă de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. a oferi unui oaspete mâncare, băutură. ♢ a face cinste. 3. a duce tratative pentru a ajunge la o înţelegere. 4. a dezvolta o temă ştiinţifică etc. 5. a supune (un corp, o substanţă) acţiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ♢ a supune seminţele, apa sau solul (acţiunii unor agenţi chimici sau fizici. II. tr., refl. a (se) supune unui tratament medical. (< it. trattare, lat. tractare)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRATÁT s. n. 1. înţelegere între două sau mai multe state cu privire la anumite chestiuni; convenţie, acord. 2. lucrare de specialitate care tratează problemele fundamentale ale unei discipline, arte sau ştiinţe. (< it. trattato, germ. Traktat, după fr. traité)
(Marele dicţionar de neologisme)

tratá vb., ind. prez. 1 sg. tratéz, 3 sg. şi pl. trateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tratát s. n., pl. tratáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRATÁ vb. 1. a lua. (L-a ~ cu binele.) 2. v. ospăta. 3. (MED.) a (se) căuta, a (se) îngriji, (pop. şi fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (înv.) a (se) cura, a (se) curarisi. (S-a ~ de astmă.) 4. v. parlamenta. 5. v. negocia. 6. v. dezbate. 7. a aborda, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă...)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Tratatnetratat
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra trat trata

Cuvinte se termină cu literele: at tat atat ratat