traulare

TRAULÁ, traulez, vb. I. Intranz. A pescui cu traulul. [Pr.: tra-u-] – Din traul (după engl. trawl).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRAULÁRE s.f. Acţiunea de a traula şi rezultatul ei. – V. traula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRAULÁRE s.f. Metodă de pescuit industrial practicat în largul mărilor cu ajutorul plaselor; trauling. [Pron. trau-. / < traul].
(Dicţionar de neologisme)

traulá vb. (sil. tra-u-), ind. prez. 1 sg. trauléz, 3 sg. şi pl. trauleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)