trecătoare

TRECĂTÓR, -OÁRE, trecători, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. S.m. şi f. Pieton. ♦ Drumeţ, călător. III. S.f. 1. Drum îngust de trecere printre doi munţi sau printre două înălţimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. – Trece + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRECĂT//OÁRE ~óri f. Cale naturală de trecere între doi munţi sau între două şiruri muntoase; defileu; pas. /a trece + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRECĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care trece; care este de scurtă durată; efemer. Efect ~. 2) şi substantival (despre persoane) Care este în trecere (pe undeva). /a trece + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRECĂTÓR² ~i m. Persoană care merge pe o arteră de circulaţie; pieton. /a trece + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trecătoáre (loc de trecere) s. f., g.-d. art. trecătórii; pl. trecătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trecătór adj. m., s. m., pl. trecătóri; (persoană) f. sg. şi pl. trecătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRECĂTOÁRE s. v. pas.
(Dicţionar de sinonime)

TRECĂTÓR adj., s. 1. adj. v. temporar. 2. adj. nedefinitiv, provizoriu, temporar, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situaţie ~oare.) 3. adj. efemer, pieritor, schimbător, temporar, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deşert. (Întâmplări ~oare.) 4. adj. v. fugitiv. 5. s. v. pieton. 6. s. v. călător. (~ pe un drum de ţară.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Trecător ≠ etern, netrecător, permanent, veşnic
(Dicţionar de antonime)