trece dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. Intranz. A merge fără a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a-şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ Expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu, n-ai prins momentul, ai scăpat ocazia. ♦ A merge rânduri-rânduri, formând un convoi, o coloană; a se succeda, a se perinda. ♢ Expr. (Tranz.) A trece în revistă = a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumită formaţie); b) a lua în consideraţie fapte, evenimente în succesiunea şi desfăşurarea lor. 2. Intranz. A merge într-o anumită direcţie, spre o anumită ţintă, cu un anumit scop. ♦ (Despre ape curgătoare, despre drumuri, şosele etc.) A avea cursul sau traseul prin... 3. Intranz. A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurtă) vizită cuiva. 4. Tranz. (Pop.) A ocoli. ♢ Expr. A trece cu vederea = a) a nu lua în seamă (pe cineva sau ceva), a nu da importanţa cuvenită, a neglija, a omite; b) a nu lua ceva în nume de rău, a nu ţine seamă de...; a ierta, a uita. 5. Intranz. (Adesea fig.) A depăşi, a merge mai departe de..., a lăsa în urmă. 6. Tranz. A sări, a păşi peste un obstacol, peste o barieră, pentru a ajunge dincolo sau de cealaltă parte. ♢ Expr. A trece hopul = a scăpa de o greutate, de o primejdie. Nu zi hop până nu treci şanţul = nu te lăuda prea devreme cu o izbândă încă nesigură. ♦ A străbate un drum de-a curmezişul; a traversa. ♦ Intranz. A păşi peste cineva sau ceva, călcând în picioare, zdrobind. ♢ Expr. A trece peste cineva = a desconsidera, a dispreţui pe cineva. 7. Tranz. A transporta (dincolo de... sau peste...). 8. Tranz. A atinge un corp, un obiect cu o mişcare uşoară de alunecare pe suprafaţa lui. ♢ Expr. (Intranz.) A trece cu buretele peste ceva = a da uitării ceva, a ierta greşelile cuiva. 9. Tranz. A petrece prin..., peste..., pe după... 10. Intranz. A se duce într-alt loc, a merge dintr-un loc în altul; a schimba un loc cu altul. ♢ Expr. A trece la cineva sau în rândurile cuiva (sau a ceva) ori de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). ♦ Fig. (Determinat prin „în cealaltă lume”, „din lume”, „din viaţă” etc.) A muri. ♦ A schimba o stare cu alta, o lucrare sau o acţiune cu alta. 11. Intranz. A ajunge la..., a fi transmis (din mână în mână. de la unul la altul, din om în om) până la... ♦ Tranz. A da, a transmite ceva. 12. Intranz. A-şi îndrepta atenţia spre o nouă îndeletnicire, spre un nou câmp de activitate; a începe să se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva. ♢ Expr. A trece la fapte = a acţiona. 13. Tranz. A introduce, a înregistra, a înscrie (într-un registru, într-o rubrică, într-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva. ♦ A înscrie un bun pe numele cuiva. 14. Tranz. A susţine cu succes un examen; a declara reuşit, admis; a fi promovat într-o clasă superioară. II. 1. Intranz. şi tranz. A parcurge un drum sau un spaţiu limitat, îngust. ♢ Expr. A-i trece cuiva printre degete, se spune când cineva lasă să-i scape ceva, când pierde ceva. Îi trec mulţi bani prin mâini, se spune când cineva cheltuieşte fără socoteală, când risipeşte bani mulţi. ♦ Tranz. A supune unei operaţii de filtrare, de cernere, de strecurare. ♦ Intranz. A străbate greu un spaţiu îngust, a-şi face drum (cu greu) printr-un spaţiu îngust; a răzbate. ♢ Expr. A trece ca un câine prin apă = a nu se alege (din viaţă, din şcoală etc.) cu nici o experienţă, cu nici o învăţătură. A trece prin foc şi prin apă = a îndura multe nevoi şi necazuri, a răzbate prin multe greutăţi. (Tranz.) A trece pe cineva prin toate apele = a ponegri, a calomnia pe cineva. 2. Intranz. Fig. A avea de suferit, de îndurat; a fi supus ia... 3. Intranz. A ieşi de partea cealaltă (făcând o spărtură, o tăietură, o deschizătură); a străpunge. ♢ Expr. A trece (pe cineva) pe sub ascuţişul sabiei (sau sub sabie, sub paloş) = a omorî. ♦ (Rar; despre agenţi fizici sau chimici; cu determinări introduse prin prep. „prin”) A pătrunde în întregime prin... 4. Tranz. (Despre anumite stări fiziologice) A cuprinde, a copleşi pe cineva (fără a putea fi oprit). III. 1. Intranz. (Despre unităţi de timp) a se scurge, a se desfăşura (apropiindu-se de sfârşit). ♢ Expr. Mai trece ce mai trece... = după o bucată de vreme..., după un timp (nu prea lung). Nu e timpul trecut (sau vremea trecută) = nu e prea târziu, mai e timp. ♦ Refl. A lua sfârşit: a nu mai fi actual. 2. Intranz. A dispărea, a pieri (după o bucată de vreme). ♦ (Despre suferinţe, necazuri, boli etc.) A înceta să mai existe, să se mai facă simţit să mai acţioneze. 3. Tranz. A petrece un timp, o epocă din viaţă. ♢ Expr. A-şi trece vremea = a-şi folosi vremea fără rost. A-şi trece din vreme = a-şi petrece timpul mai uşor, mai repede. ♦ Refl. (Înv.) A se întâmpla, a se petrece. 4. Intranz. A depăşi o anumită vârstă, o anumită limită de timp. 5. Refl. A-şi pierde vigoarea, frăgezimea tinereţii; a îmbătrâni. ♦ (Despre fructe) A fi prea copt. ♦ (Despre plante) A se veşteji, a se stinge. 6. Refl. (Despre anumite materiale) A se consuma. IV. Intranz. A fi mai mare sau mai mult decât o anumită mărime, valoare, cantitate; a depăşi. ♢ Expr. Treacă de la mine (sau de la tine etc.), se spune când se face o concesie. ♦ A ajunge până dincolo de... ♦ Tranz. (Înv. şi reg.) A depăşi limita obişnuită, normală. ♢ Expr. (Refl.; pop.) A se trece din pahare (sau din băut) = a bea prea mult; a se ameţi de băutură. (Refl.) A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoţiona. A trece măsura = a exagera. V. 1. Refl. (Pop.: în forma negativă) A nu putea fi luat în seamă; a nu avea crezare, a nu avea trecere. ♦ Tranz. A nu ierta, a nu îngădui. 2. Intranz. A fi considerat..., a fi luat drept... 3. Intranz. (Rar) A se transforma, a se preface în... – Lat. traicere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRÉCE trec 1. intranz. 1) (despre fiinţe sau despre obiecte în mişcare) A se deplasa (dintr-un loc în altul) în raport cu un punct aflat pe linia sau în afara mişcării; a merge fără a se opri. 2) (despre vehicule cu rută fixă, drumuri sau ape curgătoare) A avea traseul sau cursul pe undeva. 3) (despre persoane) A se opri (pentru o vizită scurtă), renunţând la traseul iniţial; a se abate. Mai treci pe la noi. 4) A depăşi, continuând a se mişca mai departe. ~ de staţie.A-i ~ (sau a i-o lua) cuiva înainte a) a ocupa locul cuvenit alt cuiva; b) a întrece pe cineva în ierarhia rangurilor. 5) A merge de-a dreptul (pe undeva sau prin ceva). ~ prin pădure.~ peste cineva a ignora (pe cineva); a desconsidera. 6) A-şi schimba locul; a se muta; a se transfera. ~ dintr-o cameră în alta.~ de partea cuiva (sau a ceva) a adera la cineva sau la ceva. 7) (urmat de o complinire cu prepoziţia la ) A începe a se ocupa de altceva, lăsând ocupaţia de mai înainte. ~ la dezbateri.~ la fapte a acţiona. 8) A evolua prin transformare treptată. ~ din stare lichidă în stare gazoasă. 9) fig. A îndura, suportând cu greu. ~ prin greutăţi.~ prin foc şi (prin) apă (sau pară) a răzbate prin multe chinuri şi nevoi. 10) A pătrunde, ajungând de partea cealaltă. ~ prin foc. 11) (despre unităţi sau perioade de timp) A se consuma treptat; a curge; a se scurge. ♢ Pe zi ce trece tot mai mult. 12) (despre fenomene, evenimente, stări) A înceta să se manifeste; a se diminua (dispărând). Durerea trece.~ cu buretele (peste ceva) a da (voit) uitării. 13) A constitui mai mult ca mărime, cantitate, valoare. Preţul trece de două sute. 14) A se prezenta în aparenţă (sau în realitate). El trece drept artist. 2. tranz. I. 1) (obiecte situate transversal faţă de linia mişcării) A depăşi, deplasându-se de-a curmezişul în cealaltă parte; a traversa. ~ drumul.~ pe cineva prin toate apele a ponegri (pe cineva); a defăima; a denigra. ~ clasa a fi promovat în altă clasă. ~ Rubiconul a lua o hotărâre temerară şi irevocabilă. 2) (persoane) A lăsa (intenţionat) la o parte, ocolind. ♢ ~ cu vederea a nu lua în seamă. ~ sub tăcere (ceva) a nu pomeni intenţionat (de ceva). 3) (fiinţe sau lucruri) A duce în cealaltă parte (a unui drum, a unei ape etc.); a transporta. 4) A face să ajungă, ocolind ceva. ~ hăţurile pe după copac. 5) A purta printr-o mişcare uşoară (pe o suprafaţă). ~ limba peste buze. 6) pop. (nume de persoane, bunuri materiale, cifre etc.) A însemna în scris; a înscrie; a nota; a înregistra; a consemna. ♢ ~ în revistă a) a inspecta; b) a examina rând pe rând. 7) A depăşi cantitativ. II (în îmbinări). A-l ~ pe cineva cu rece şi cu cald a fi cuprins de o emoţie puternică. A-l ~ (pe cineva) fiorii a fi cuprins de frică. /<lat. traicere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TRÉCE mă trec intranz. 1) (despre organisme vii, fructe, flori etc.) A intra în faza degenerării, pierzându-şi calităţile iniţiale. ♢ ~ din viaţă (sau din lume) a muri; a deceda. 2) (despre materiale, substanţe, alimente etc.) A se epuiza prin folosire. 3) (despre acţiuni reprobabile) A nu se lua în seamă (rămânând fără urmări). /<lat. traicere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tréce (-c, -cút), vb. – 1. A umbla, a merge dintr-un loc în altul. – 2. A purta, a duce, a conduce dintr-un loc la altul. – 3. A muta, a transfera. – 4. A transfera, a strămuta, a transmite. – 5. A curge, a se scurge, a se desfăşura. – 6. A-şi petrece timpul, a-şi ocupa timpul. – 7. A depăşi, a merge mai încolo. – 8. A pătrunde, a traversa, a străpunge. – 9. A băga, a introduce. – 10. A strecura, a filtra, a cerne. – 11. A se coace prea mult, a putrezi. – 12. A fi în exces, a întrece. – 13. A suporta, a tolera, a admite. – 14. A nu vorbi despre, a omite. – 15. A ascunde, a tăinui, a ierta. – 16. A se abţine, a nu intra în anumite jocuri de cărţi. – 17. A aproba, a fi admis, a intra dintr-o clasă în cea superioară. – 18. A intra prin contrabandă. – 19. A experimenta, a nota. – 20. (Cu pron. în acuz.) A-l apuca, a simţi nevoia de, a se scăpa pe el. – 21. (Cu pron. în dat.) A nu mai conta, a se consola, a nu mai observa. – 22. A se întrece cu, a exagera. – 23. A înregistra, a înscrie. – 24. A se abate pe la, a face o vizită, a se opri în treacăt. – 25. A înceta, a nu mai exista. – 26. A se transforma, a deveni; a se face. – 27. (Cu drept) A fi luat ca, a avea nume de ... – 28. (Refl.) A avea căutare, a fi cerut. – Mr. trec, tricui, tricută, treaţire; megl. trec; istr. trec. Lat. traicĕre (Puşcariu 1757; REW 8842), cf. port. tragir. – Der. treacăt, s.n. (pasaj, loc de trecere; în treacăt, în trecere); trecător, adj. (care trece; pasibil; temporar); trecător, s.m. (pieton); trecătoare, s.f. (înv., pasaj, tranzit; loc de trecere; defileu; cheie; strîmtoare); trecere, s.f. (pasaj, tranzit, traversare; loc pe unde se trece; reuşită, succes; influenţă); trecînd, adv. (înv., exceptînd, cu excepţia); trecut, adj. (precedent; dat prin sită; tîrziu; prea copt; ofilit; beat); trecut, s.n. (trecere; preterit); întrece, vb. (a depăşi; a înainta, a lăsa în urmă; refl., a intra în competiţie, a concura; a-şi da silinţa, a se depăşi; a-şi depăşi limitele, a întrece măsura; a învinge, a birui); neîntrecut, adj. (invincibil). – Cf. treaptă, petrece.
(Dicţionarul etimologic român)

líberă trécere adj. + s. f. (sil. tre-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

treácă-meárgă loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tréce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trec, imperf. 3 sg. treceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. treácă; part. trecút
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TREACĂ-MEÁRGĂ interj. v. fie.
(Dicţionar de sinonime)

TRÉCE vb. 1. v. merge. 2. a se duce, a merge. (Te rog să ~ şi pe la noi.) 3. v. abate. 4. a se scurge. (Întreg convoiul a ~.) 5. v. traversa. 6. v. escalada. 7. v. curge. 8. v. zbura. 9. v. deplasa. 10. v. transmite. 11. a purta, a transmite. (~ paharul din mână în mână.) 12. v. sufla. 13. a se transmite. (Maladia a ~ de la unul la altul.) 14. v. băga. 15. v. pătrunde. 16. v. intra. 17. v. repartiza. 18. v. înregistra. 19. a se scurge, (pop.) a vremui, (înv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul a ~ încet.) 20. v. împlini. 21. v. sfârşi. 22. v. ofili. 23. v. fana. 24. v. îmbătrâni. 25. v. transforma. 26. v. înceta. 27. v. depăşi. 28. v. promova. 29. a-l cuprinde, a-l năpădi. (Îl ~ năduşelile, fiorii.)
(Dicţionar de sinonime)

TRÉCE vb. v. ierta, întâmpla, petrece.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tre trec

Cuvinte se termină cu literele: ce ece rece