trei dex - definiţie, sinonime, conjugare

trei

[Sinonime]
TREI num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între doi şi patru şi care se indică prin cifra 3 sau III. ♢ (Adjectival) Trei cărţi. ♢ (Substantivat) Scrie un trei pe tablă. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Volumul trei. ♢ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De trei ori. ♢ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De trei ori pe atâta. ♢ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte trei părţi. ♢ (Pop.; în forma de feminin trele, precedat de „toate” sau „câte”) Toate trele. 2. Compuse: trei fraţi s.m. = plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale (Viola saxatilis); trei-fraţi-pătaţi s.m. = a) gen de toporaşi (din care s-a obţinut, prin încrucişare cu alte specii, panseaua) (Viola declinata); b) pansea; (reg.) trei-răi s.m. = a) popilnic iepuresc (Hepatica nobilis); b) crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 3. (Bis.; în sintagma) Trei ierarhi = trisfetite. 4. Compuse: trei-leşeştile s.m. = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei, având un ritm binar, executat prin paşi simpli spre dreapta şi sărituri cu bătaia călcâielor pe loc; melodie după care se execută acest dans; trei-păzeşte s.m. = dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbaţi în formaţie liniară, stând cu mâinile încrucişate la spate; melodie după care se execută acest dans. ♢ Expr. A lua (pe cineva) la trei-păzeşte = a cere (cuiva) explicaţii pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). – Lat. tres.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TREI1 num. card. 1) Doi plus unu. ~ cărţi.În doi timpi şi ~ mişcări foarte repede. ~ fraţi plantă erbacee cu flori din cinci petale, galbene, plăcut mirositoare. 2) (cu valoare de num. ord.) Al treilea; a treia. /<lat. tres
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TREI2 m. 1) Număr constând din trei unităţi. ♢ A lua la ~ păzeşte (sau la ~ parale) a certa cu asprime (pe cineva); a cere (cuiva) socoteală pe un ton ridicat. 2) Cifra 3 sau III. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. tres
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tréi num. – Numărul dintre doi şi patru. – Mr., megl., istr. trei. Lat. tres (Puşcariu 1858; REW 8883), cf. vegl. tra, it. tre, prov., cat., sp., port. tres, fr. trois. – Der. treizeci, num.; treilea (f. treia), num.; treime, s.f. (a treia parte; trinitate).
(Dicţionarul etimologic român)

a avea o faţă de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

trei sute num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trei num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trei-leşéştile s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trei-fráţi (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trei-fráţi-pătáţi (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trei-păzéşte s. n. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TREI-FRAŢI-PĂTÁŢI s. (BOT.) 1. (Viola hortensis) (reg.) barba-împăratului. 2. (Viola tricolor) (reş.) micşunea.
(Dicţionar de sinonime)

TREI-FRÁŢI s. v. trifoişte, unghia-păsării.
(Dicţionar de sinonime)

TREI-FRÁŢI s. (BOT.; Viola saxatilis) (reg.) micşunele-gălbioare (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

TREI-FRAŢI-PĂTÁŢI s. v. pansea, panseluţă, unghia-păsării.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tre

Cuvinte se termină cu literele: ei rei