treierătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TREIERĂTÓR, -OÁRE, treierători, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S.f. Maşină de treierat; batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TREIERĂT//OÁRE ~óri f. Maşină agricolă pentru treieratul cerealelor; batoză. /a triera + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

secerătoáre-treierătoáre s. f., pl. secerătóri-treierătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

treierătoáre (maşină) s. f., g.-d. art. treierătórii; pl. treierătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

treierătór s. m., pl. treierătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

treierătoáre (muncitoare) s. f., g.-d. art. treierătoárei; pl. treierătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TREIERĂTOÁRE s. v. batoză.
(Dicţionar de sinonime)

TREIERĂTOÁRE s. v. tăvălug, vălătuc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tre trei treie treier

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare