treierător
TREIERĂTÓR, -OÁRE, treierători, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S.f. Maşină de treierat; batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
secerătoáre-treierătoáre s. f., pl. secerătóri-treierătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
treierătór s. m., pl. treierătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
secerătoáre-treierătoáre s. f., pl. secerătóri-treierătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)