tremur dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRÉMUR, tremure, s.n. 1. Mişcare involuntară, rapidă a corpului sau a unei părţi a corpului, provocată de frig, de frică, de o boală etc., tremurătură, tremurat1, tremurici. 2. Mişcare, clătinare, zguduitură uşoară şi repetată a unei plante, a unui lucru. 3. Vibraţie a glasului, provocată de o emoţie (puternică); vibraţie a sunetelor executate cu un instrument muzical. – Din tremura (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TREMURÁ, trémur, vb. I. Intranz. 1. (Despre fiinţe şi despre părţi ale corpului lor) A face mişcări involuntare, rapide şi repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc. 2. (Despre plante şi despre părţi ale lor; rar, despre lucruri) A face o mişcare (oscilatorie) uşoară şi repetată; a oscila, a se clătina. ♦ (Despre lumini şi umbre) A se produce rapid şi intermitent (prin alternare). ♦ (Despre ape) A se mişca în unduiri uşoare; a se încreţi. ♦ (Despre pământ) A se zgudui, a se cutremura. 3. (Despre sunete, melodii) A vibra; (despre glas) a avea un tremur, a fi nesigur (din cauza emoţiei). 4. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o emoţie puternică. ♦ A se înfiora de spaimă; a se cutremura. ♢ Expr. A tremura după bani = a fi lacom de bani; a fi zgârcit. – Lat. tremulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÉMUR ~e n. 1) Mişcare involuntară uşoară şi iute a corpului sau a unei părţi a acestuia, provocată de frig, de frică sau de o boală. 2) Clătinare uşoară şi repetată a unui obiect. 3) Vibraţie a unui sunet muzical (vocal sau instrumental). /v. a tremura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TREMURÁ trémur intranz. 1) (despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) A fi cuprins de tremur. 2) (despre plante sau despre părţi ale lor) A se mişca lin într-o parte şi în alta; a se clătina. 3) rar (despre lumini sau umbre) A produce efecte schimbătoare; a juca. 4) (despre suprafaţa unei ape) A se mişca în unde. 5) (despre voce) A avea o sonoritate vibrantă şi slabă (din cauza unor emoţii). 6) fig. (despre oameni) A fi cuprins de teamă. ♢ ~ după bani a fi lacom de bani. /<lat. tremulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trémur s. n., pl. trémure
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tremurá vb., ind. prez. 1 sg. trémur, 3 sg. şi pl. trémură
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRÉMUR s. 1. v. tremurătură. 2. v. frisoane. 3. vibrare, vibraţie. (Avea un ~ în glas.)
(Dicţionar de sinonime)

TREMURÁ vb. 1. a dârdâi. (~ de frig.) 2. a se cutremura, a se înfiora, a se scutura, a tresări. (Calul ~ din tot trupul.) 3. v. îngrozi. 4. a fremăta, a se înfiora, a palpita. (Nările îi ~.) 5. v. vibra. 6. v. cutremura. 7. v. încreţi. 8. v. pâlpâi. 9. a vibra. (Glasul îi ~ de emoţie.) 10. (fam.) a ţâţâi. (Îi ~ inima de frică.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tre trem tremu

Cuvinte se termină cu literele: ur mur emur remur