tren
[Sinonime]
TREN, trenuri, s.n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele şi puse în mişcare de o locomotivă. ♢ Tren subteran = metrou. ♢ Expr. A scăpa (sau a pierde) trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. 2. Convoi de vehicule formând o unitate de transport, antrenat de unul sau mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracţiune animală etc. ♢ (Înv.) Tren de luptă = convoi de vehicule care aprovizionează cu muniţii trupele aflate în linia de luptă. 3. Ansamblu de dispozitive sau de maşini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcţional, o anumită operaţie tehnică etc. ♢ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar şi pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al maşinilor din filatura de bumbac, care serveşte la descreţirea şi paralelizarea fibrelor şi la subţierea produselor intermediare de fabricaţie. Tren de roţi = sistem de roţi dinţate montate pe acelaşi arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă) înainte de a-şi lua zborul sau după ce a aterizat (sau a amerizat). 4. (În sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. – Din fr. train.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TREN ~uri n. 1) Vehicul constând dintr-un şir de vagoane de cale ferată trase de o locomotivă. ~ de pasageri. ♢ ~ de marfă mărfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor şi răniţilor. ~ subteran metrou. A scăpa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabilă; a rata. 2) Şir de vehicule formând o unitate de transport. ~ de automobile. ♢ ~ de luptă convoi de vehicule care aprovizionează cu muniţii liniile de luptă. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizează împreună o anumită operaţie. ♢ ~ de laminare dispozitiv al maşinii de filat cu ajutorul căruia sunt descreţite şi aşezate paralel fibrele. ~ de roţi sistem de roţi dinţate care se află pe acelaşi arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tren (-nuri), s.n. – Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele. – Mr. tren. Fr. train, cf. ngr. τραινος (› mr.), tc., bg. tren. – Der. trenă, s.f. (coadă de rochie), cf. Graur, BL, IV, 117.
(Dicţionarul etimologic român)
TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracţiune animală, prin cablu de tracţiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate în serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar şi pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al maşinilor din filatura de bumbac servind la descreţirea şi paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].
(Dicţionar de neologisme)
TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracţiune animală, prin cablu de tracţiune etc. 2. ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate în serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar şi pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al maşinilor din filatura de bumbac la descreţirea şi paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de două sau trei roţi cu ajutorul căruia avionul rulează pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvenţe şi amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)
(Marele dicţionar de neologisme)
tren-fúlger s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tren s. n., pl. trénuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TREN SUBTERÁN s. v. metrou.
(Dicţionar de sinonime)
TREN s. v. locomotivă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TREN ~uri n. 1) Vehicul constând dintr-un şir de vagoane de cale ferată trase de o locomotivă. ~ de pasageri. ♢ ~ de marfă mărfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor şi răniţilor. ~ subteran metrou. A scăpa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabilă; a rata. 2) Şir de vehicule formând o unitate de transport. ~ de automobile. ♢ ~ de luptă convoi de vehicule care aprovizionează cu muniţii liniile de luptă. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizează împreună o anumită operaţie. ♢ ~ de laminare dispozitiv al maşinii de filat cu ajutorul căruia sunt descreţite şi aşezate paralel fibrele. ~ de roţi sistem de roţi dinţate care se află pe acelaşi arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracţiune animală, prin cablu de tracţiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate în serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar şi pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al maşinilor din filatura de bumbac servind la descreţirea şi paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].
(Dicţionar de neologisme)
TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracţiune animală, prin cablu de tracţiune etc. 2. ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate în serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar şi pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al maşinilor din filatura de bumbac la descreţirea şi paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de două sau trei roţi cu ajutorul căruia avionul rulează pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvenţe şi amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)
(Marele dicţionar de neologisme)
tren-fúlger s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tren s. n., pl. trénuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TREN SUBTERÁN s. v. metrou.
(Dicţionar de sinonime)
TREN s. v. locomotivă.
(Dicţionar de sinonime)