trestie dex - definiţie, sinonime, conjugare

trestie

[Sinonime]
TRÉSTIE, trestii, s.f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă; a) plantă erbacee care creşte până la 4 sau 5 m înălţime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui şi cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se întrebuinţează la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ♢ Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă şi puternică, cu frunze lungi şi înguste, cu inflorescenţa un panicul, cultivată în ţările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinale). ♢ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subţire şi flexibilă, din care se fac bastoane şi împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÉSTI//E ~i f. Plantă erbacee cu tulpina lemnoasă, cilindrică, cu frunze de culoare verde-albăstruie şi flori verzi-gălbui, cu pete violete. ♢ ~-de-zahăr plantă cultivată în ţările calde pentru sucul dulce din care se fabrică zahăr. ~ mică (sau noduroasă) trestie cu flori verzi-deschise, violete sau purpurii, care creşte pe malul râurilor, prin fânaţuri şi la marginea pădurii. ~ de mare, ~ spaniolă plantă înrudită cu palmierul, cu tulpina înaltă, subţire şi flexibilă, din care se fac bastoane, vergi şi împletituri. [G.-D. trestiei; Sil. -ti-e] /<sl. tresti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tréstie (-ii), s.f. – Stuf, papură (Arundo donax). Sl. trŭštĭ, truštije (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 421; Conev 47), cf. bg. trăstika (› mr. trîscă, megl. trăscă). – Der. trestioară, s.f. (plantă, Calamagrostis arundinaea); trestiiş, s.n. (desiş de trestie, loc cu trestie).
(Dicţionarul etimologic român)

tréstie-de-záhăr s. f. (sil. -ti-e-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tréstie-spaniólă s. f. (sil. -ti-e-, -ni-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tréstie s. f. (sil. -ti-e), art. tréstia (sil. -ti-a) g.-d. art. tréstiei; pl. tréstii, art. tréstiile (sil, -ti-i)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRESTIE-NODUROÁSĂ s. v. trestie-de-câmp.
(Dicţionar de sinonime)

CIACLĂ-DE-TRÉSTIE s. v. bâtlan roşiatic, bâtlan roşu, stârc purpuriu, stârc roşu.
(Dicţionar de sinonime)

PRESURĂ-DE-TRÉSTIE s. v. vrabie-de-trestie.
(Dicţionar de sinonime)

TRÉSTIE s. (BOT.) 1. (Phragmites communis sau australis) v. stuf. 2. trestie-de-câmp (Calamagrostis epigeios) = (reg.) pănuşiţă, stuf, iarbă-roşie, trestie-mică, trestie-noduroasă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tre tres trest tresti

Cuvinte se termină cu literele: ie tie stie estie restie