trişa

TRIŞÁ, trişez, vb. I. Intranz., Tranz. A înşela la jocul de cărţi; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înşela. – Din fr. tricher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRIŞ//Á ~éz 1. intranz. A folosi mijloace necinstite la jocul de cărţi. 2. tranz. (parteneri la jocul de cărţi) A induce în eroare, măsluind cărţile. /<fr. tricher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIŞÁ vb. I. intr. A înşela la jocul de cărţi; (p. ext.) a induce în eroare. [< fr. tricher].
(Dicţionar de neologisme)

TRIŞÁ vb. intr., tr. a înşela la jocul de cărţi; (p. ext.) a păcăli, a înşela. (< fr. tricher)
(Marele dicţionar de neologisme)

trişá vb., ind. prez. 1 sg. trişéz, 3 sg. şi pl. trişeáză, 1 pl. trişăm; ger. trişând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRIŞÁ vb. 1. (înv. şi reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărţi.) 2. v. înşela.
(Dicţionar de sinonime)