trișcuță

TRIŞCÚŢĂ, trişcuţe, s.f. Diminutiv al lui trişcă. – Trişcă + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

trişcúţă s. f., g.-d. art. trişcúţei; pl. trişcúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: tr tri tris trisc triscu

Cuvinte se termină cu literele: ta uta cuta scuta iscuta