triangulare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulaţie; a împărţi un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafaţa. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIANGULÁRE s.f. Acţiunea de a triangula şi rezultatul ei; triangulaţie. [Pr.: tri-an-] – V. triangula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRIANGUL//Á ~éz tranz. (terenuri, suprafeţe) A împărţi în triunghiuri (pentru a putea măsura); a măsura prin triangulaţie. /<fr. trianguler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIANGULÁ vb. I. tr. A măsura prin triangulaţie; a face triangulaţia unei regiuni, a unei ţări etc. [Pron. tri-an-. / < fr. trianguler].
(Dicţionar de neologisme)

TRIANGULÁRE s.f. Acţiunea de a triangula; triangulaţie. [< triangula].
(Dicţionar de neologisme)

TRIANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de triunghi. [Pron. tri-an-. / cf. fr. triangulaire].
(Dicţionar de neologisme)

TRIANGULÁ vb. tr. a executa lucrări prin metoda triangulaţiei; a face triangulaţia unei regiuni, a unei ţări etc. (< fr. trianguler)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRIANGULÁR, -Ă adj. triunghiular (1). (< fr. triangulaire, lat. triangularis)
(Marele dicţionar de neologisme)

triangulá vb. (sil. tri-an-), ind. prez. 1 sg. trianguléz, 3 sg. şi pl. trianguleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trianguláre s. f. (sil. tri-an-), g.-d. art. triangulării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

triangulár adj. m. (sil. tri-an-), pl. triangulári; f. sg. trianguláră, pl. trianguláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRIANGULÁR adj. v. triunghiular.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tri tria trian triang

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare gulare