triasic
[Sinonime]
TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s.n., adj. 1. S.n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele şi printr-o faună în care apar belemniţii, unii coralieri şi noi reptile. 2. Adj. Care aparţine triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRIÁSIC1 n. Prima din cele trei perioade ale erei mezozoice. /<fr. triasique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRIÁSI//C2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de prima perioadă a mezozoicului; propriu primei perioade a mezozoicului. 2) Care datează din prima perioadă a mezozoicului. Fosilă ~că. /<fr. triasique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRIÁSIC s.n. (Geol.) Prima perioadă a mezozoicului. // adj. Care aparţine acestei perioade. [Pron. tri-a-. / < fr. triasique].
(Dicţionar de neologisme)
TRIÁSIC, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a mezozoicului; trias. (< fr. triasique)
(Marele dicţionar de neologisme)
triásic adj. m. (sil. tri-a-), pl. triásici; f. sg. triásică, pl. triásice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
triásic s. n. (sil. tri-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRIÁSIC s. (GEOL.) (înv.) trias.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRIÁSIC1 n. Prima din cele trei perioade ale erei mezozoice. /<fr. triasique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRIÁSIC s.n. (Geol.) Prima perioadă a mezozoicului. // adj. Care aparţine acestei perioade. [Pron. tri-a-. / < fr. triasique].
(Dicţionar de neologisme)
TRIÁSIC, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a mezozoicului; trias. (< fr. triasique)
(Marele dicţionar de neologisme)
triásic adj. m. (sil. tri-a-), pl. triásici; f. sg. triásică, pl. triásice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
triásic s. n. (sil. tri-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRIÁSIC s. (GEOL.) (înv.) trias.
(Dicţionar de sinonime)