triatlon
TRIATLÓN, triatlonuri, s.n. Concurs sportiv constând din trei probe diferite la care participă aceiaşi concurenţi, clasamentul făcându-se prin totalizarea rezultatelor obţinute la fiecare probă. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triathlon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRIATLÓN ~uri n. sport Competiţie complexă care cuprinde trei probe diferite (alergare, sărituri, aruncare) la care participă aceiaşi sportivi. [Sil. tri-a-tlon] /<fr. triathlon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRIATLÓN s.n. Complex sportiv de trei probe diferite; alergare 100 m plat, aruncarea greutăţii şi săritura în lungime (la bărbaţi) sau în înălţime (la femei). [Pron. tri-a-, pl. -onuri, -oane. / < fr. triathlon, cf. gr. tri – trei, athlon – luptă].
(Dicţionar de neologisme)
TRIATLÓN s. n. concurs atletic combinat care reuneşte trei probe: 100 m plat, săritura în lungime şi aruncarea greutăţii. (< fr. triathlon)
(Marele dicţionar de neologisme)
triatlón s. n. (sil. tri-a-), pl. triatlónuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRIATLÓN ~uri n. sport Competiţie complexă care cuprinde trei probe diferite (alergare, sărituri, aruncare) la care participă aceiaşi sportivi. [Sil. tri-a-tlon] /<fr. triathlon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TRIATLÓN s. n. concurs atletic combinat care reuneşte trei probe: 100 m plat, săritura în lungime şi aruncarea greutăţii. (< fr. triathlon)
(Marele dicţionar de neologisme)
triatlón s. n. (sil. tri-a-), pl. triatlónuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)