trib dex - definiţie, sinonime, conjugare

trib

[Sinonime]
TRIB, triburi, s.n. Grupare de mai multe ginţi sau de familii înrudite, care au limbă şi credinţe comune, locuiesc acelaşi teritoriu şi se supun autorităţii unui şef ales. – Din lat. tribus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIB ~uri n. 1) Formă de organizare economică şi socială, specifică comunei primitive şi caracterizată prin legături de rudenie, prin comunitate de limbă şi de teritoriu şi prin conducător ales. 2) fig. Familie numeroasă. /<lat. tribus, fr. tribe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIB s.n. 1. Formă de organizare a societăţii primitive, constând dintr-o grupare de mai multe ginţi sau de familii reunite între ele prin legături de înrudire, care trăiau pe un teritoriu propriu, aveau o limbă şi credinţe comune şi erau supuse autorităţii unui şef (ales din mijlocul lor). 2. (La unele popoare din antichitate) Seminţie, gintă, neam. ♦ Populaţia fiecărui district în Roma antică. 3. (Biol.) Subdiviziune a familiei, cuprinzând genuri înrudite. [< lat. tribus, cf. fr., it. tribu].
(Dicţionar de neologisme)

TRIB1 s. n. 1. formă de organizare economică şi social-politică a societăţii primitive, dintr-o grupare de mai multe ginţi sau de familii înrudite, reunite pe baza comunităţii teritoriului şi supuse autorităţii unui şef unic. 2. (la unele popoare din ant.) seminţie, gintă, neam. ♢ (biol.) subdiviziune a familiei cu genuri înrudite. (< lat. tribus, fr. tribu)
(Marele dicţionar de neologisme)

-TRIB2 elem. tribo-.
(Marele dicţionar de neologisme)

trib s. n., pl. tríburi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRIB s. v. neam.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tri

Cuvinte se termină cu literele: ib rib