tribal
TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. De trib; (despre o populaţie) care trăieşte în triburi. ♦ (Substantivat, m. pl.) Nume dat unor triburi trace din sudul Dunării mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV a. Cr., sub presiunea ilirilor, între munţii Balcani şi Dunăre. – Din fr. tribal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRIBÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de trib; propriu tribului. Obiceiuri ~e. 2) (despre populaţii) Care trăieşte în triburi; organizat în trib. /<fr. tribal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRIBÁL, -Ă adj. De trib; (despre o populaţie) care trăieşte în triburi. [Cf. fr. tribal].
(Dicţionar de neologisme)
TRIBÁL, -Ă adj. 1. care aparţine tribului. 2. (despre o populaţie) care trăieşte în triburi. (< fr. tribal)
(Marele dicţionar de neologisme)
tribál adj. m., pl. tribáli; f. sg. tribálă, pl. tribále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tribáli (etnic) s. m. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRIBÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de trib; propriu tribului. Obiceiuri ~e. 2) (despre populaţii) Care trăieşte în triburi; organizat în trib. /<fr. tribal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TRIBÁL, -Ă adj. 1. care aparţine tribului. 2. (despre o populaţie) care trăieşte în triburi. (< fr. tribal)
(Marele dicţionar de neologisme)
tribál adj. m., pl. tribáli; f. sg. tribálă, pl. tribále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tribáli (etnic) s. m. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)