triboluminescență

TRIBOLUMINESCÉNŢĂ s.f. Emisiune slabă de lumină pe care o prezintă unele substanţe cristaline atunci când sunt sfărâmate sau sparte. – Din fr. triboluminescence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIBOLUMINESCÉNT, -Ă, triboluminescenţi, -te, adj. Care prezintă triboluminescenţă. – Din triboluminescenţă (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIBOLUMINESCÉNŢĂ s.f. Proprietate a anumitor corpuri de a deveni luminescente când se sfărâmă. [< fr. triboluminescence].
(Dicţionar de neologisme)

TRIBOLUMINESCÉNT, -Ă adj. Care prezintă triboluminescenţă. [< fr. triboluminescent].
(Dicţionar de neologisme)

TRIBOLUMINESCÉNŢĂ s. f. luminescenţă produsă prin frecare. (< fr. triboluminescence)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRIBOLUMINESCÉNT, -Ă adj. care prezintă triboluminescenţă. (< fr. triboluminescent)
(Marele dicţionar de neologisme)

triboluminescénţă s. f., g.-d. art. triboluminescénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

triboluminescént adj. m. luminescent
(Dicţionar ortografic al limbii române)