tribun dex - definiţie, sinonime, conjugare

tribun

TRIBÚN, tribuni, s.m. Magistrat roman însărcinat cu funcţii militare şi civile. ♢ Tribun militar = magistrat din Roma antică ce îndeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unităţi militare. ♦ Epitet dat unei persoane care luptă pentru cauza, drepturile poporului; spec. comandant de legiune în revoluţia românilor ardeleni de la 1848. – Din lat. tribunus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIBÚN ~i m. 1) (în Roma antică) Magistrat ales să apere drepturile şi interesele plebei. 2) fig. Persoană dotată cu talent oratoric şi publicistic, care luptă pentru interesele poporului. /<lat. tribunus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIBÚN s.m. (Ist.) Fiecare dintre magistraţii aleşi anual în vechea Romă pentru a apăra interesele plebei. ♦ Tribun militar = ofiţer superior care comanda o cohortă romană. ♦ Membru al tribunatului, în Franţa. ♦ (Fig.) Persoană care luptă pentru o cauză (de obicei politică). ♦ Orator care înflăcărează masele prin cuvântările sale însufleţite. [< lat. tribunus, cf. fr. tribun, it. tribuno].
(Dicţionar de neologisme)

TRIBÚN s. m. 1. fiecare dintre magistraţii aleşi anual în Roma antică pentru a apăra interesele plebei. o ~ militar = ofiţer superior care comanda o cohortă romană. 2. membru al tribunalului, în Franţa. 3. (fig.) persoană care luptă pentru o cauză (politică). ♢ orator care înflăcărează masele. (< lat. tribunus)
(Marele dicţionar de neologisme)

tribún s. m., pl. tribúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tri trib tribu

Cuvinte se termină cu literele: un bun ibun ribun