tributar

TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plăteşte tribut; p. ext. dependent, supus (economiceşte). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIBUTÁR ~ă (~i, ~e) 1) înv. Care plăteşte tribut; aflat în dependenţă (economică). Ţara ~ă. 2) fig. Care are o obligaţie; îndatorat faţă de cineva. /<fr. tributaire, lat. tributarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIBUTÁR, -Ă adj. Care plăteşte tribut; (p. ext.) dependent, supus economiceşte. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influenţat; care datorează cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire].
(Dicţionar de neologisme)

TRIBUTÁR, -Ă adj. 1. care plăteşte tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datorează cuiva ceva. 3. (despre un curs de apă) care se varsă într-un curs de apă mai mare, într-un lac sau în mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius)
(Marele dicţionar de neologisme)

tributár adj. m., pl. tributári; f. sg. tributáră, pl. tributáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)