tricliniu

TRICLÍNIU, triclinii, s.n. (La romani) Încăpere a casei în care se mânca (şi care cuprindea trei paturi aşezate pe trei laturi ale mesei). ♦ (În bazilicile creştine) Sală anexă clădirii principale în care se primeau pelerinii sau se desfăşurau diverse ceremonii. [Var.: triclínium s.n.] – Din lat. triclinium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRICLÍNI//U ~i n. 1) (în bazilicile creştine) Sală specială pentru primirea pelerinilor şi oficierea ceremoniilor. 2) Sală de mese într-o mănăstire; trapeză. [Sil. tri-cli-niu] /<lat. triclinium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRICLÍNIU s.n. 1. (Ant.) Complex de trei paturi cu trei locuri, aşezate de-a lungul a trei părţi ale unei mese de sufragerie a unei case romane. ♦ Sufragerie. 2. Sală de mese a unei comunităţi (monahale) creştine, în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. [Pron. -niu, var. triclinium s.n.. / < lat. triclinium, cf. gr. triklinion < tri – cu trei, kline – pat].
(Dicţionar de neologisme)

TRICLÍNIU s. n. 1. sală de mese în casele romane cu trei paturi de-a lungul a trei laturi ale unei mese. ♢ sufragerie. 2. sală de mese a unei comunităţi (monahale) creştine în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. (< lat. triclinium)
(Marele dicţionar de neologisme)

triclíniu s. n. (sil. -cli-) [-niu pron. -niu], pl. triclínii, art. triclíniile (sil. -ni-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)