trico

TRICÓ s.n. v. tricou.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRICO¹– Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) păr”, „pilos”. [Var. triho-. / < it. trico-, fr. tricho-, cf. gr. thrix, trichos].
(Dicţionar de neologisme)

TRICO²– v. triho²–.
(Dicţionar de neologisme)

TRICÓ s.n. v. tricou.
(Dicţionar de neologisme)

TRICO-, -TRICHÍE, -TRÍH elem. „păr, pilozitate”, „cil, flagel”. (< fr. tricho-, -trichie, -triche, cf. gr. thrix, thrikhos)
(Marele dicţionar de neologisme)