tricotaj

TRICOTÁJ, tricotaje, s.n. Obiect de îmbrăcăminte obţinut din tricot, prin tricotare. – Din fr. tricotage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRICOTÁJ ~e n. mai ales la sing. 1) Totalitate de obiecte, mai ales îmbrăcăminte, confecţionate din tricot sau împletite la maşina de tricotat. 2) Piesă de îmbrăcăminte tricotată. /<fr. tricotage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRICOTÁJ s.n. (Text.; de obicei la pl.) Articol de îmbrăcăminte făcut din tricot. [< fr. tricotage].
(Dicţionar de neologisme)

TRICOTÁJ s. n. 1. tricotare, tricotat. 2. articol de îmbrăcăminte din tricot. (< fr. tricotage)
(Marele dicţionar de neologisme)

tricotáj s. n., pl. tricotáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)