trifurcare

A SE TRIFURCÁ pers. 3 se trifúrcă intranz. A se împărţi în trei ramuri sau ramificaţii. /<fr. trifurquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIFURCÁ vb. I. refl. A se împărţi în trei (ca braţele unei furci). [P.i. trifúrc. /< fr. trifurquer, cf. lat. tri – trei, lat. furca – furcă].
(Dicţionar de neologisme)

TRIFURCÁRE s.f. Faptul de a se trifurca. [< trifurca].
(Dicţionar de neologisme)

TRIFURCÁ vb. refl. a se ramifica în trei ramuri, direcţii. (< fr. trifurquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

trifúrcá vb., ind. prez. 1 sg. tirfurchéz, 3 sg. şi pl. trifurcheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)