trigger

TRÍGGER s.n. Circuit electronic cu două stări distincte a cărui declanşare se face prin impuls exterior. [Pr.: trígăr] – Cuv. engl.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÍGGER s.n. 1. (Fiz.) Triodă cu catod rece, servind ca releu sau ca tub de amortizare. 2. (Biol.) Factor declanşator care pune în mişcare un şir de acţiuni şi reacţiuni, de minimă contribuţie energetică. [< engl. trigger].
(Dicţionar de neologisme)

TRIGGER [TRÍGĂR] s. n. 1. triodă cu catod rece ca releu sau ca tub de amorsare. 2. (biol.) factor declanşator care pune în mişcare un şir de acţiuni şi reacţii, de minimă contribuţie energetică. (< engl. trigger)
(Marele dicţionar de neologisme)