trigon dex - definiţie, sinonime, conjugare

trigon

TRIGÓN, trigoane, s.n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute cu nuci şi muiate în sirop; prăjitură în formă de triunghi preparată din aluat franţuzesc umplut cu cremă de vanilie. 2. (În sintagma) Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisferele cerebrale. – Din fr. trigone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIG//ÓN ~oáne n. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de aluat umplute cu nuci muiate în sirop. /<fr. trigone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIGÓN, trigoane, s.n. 1. Prăjitură în formă de triunghi, preparată din foi de plăcintă umplute cu nuci şi muiate în sirop. 2. (În expr.) Trigonul cerebral = lamă de materie nervoasă, care (împreună cu corpul calos) face legătura între emisfera dreaptă si cea stângă a creierului mare. – (1) Fr. trigone (gr.), (2) gr. trigonon.
(Dicţionarul limbii române moderne)

trigón (-oáne), s.n. – Plăcintă de formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune. Ngr. πρίγωνον (Candrea; Gáldi 263). Cf. trigonometrie, s.n., din fr., şi der. său trigonometric, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

TRIGÓN s.n. 1. Prăjitură în formă de triunghi făcută din foi de plăcintă umplute cu nuci şi muiate în sirop. 2. Trigon cerebral = lamă de materie nervoasă, de formă triunghiulară, care împreună cu corpul calos face legătura între cele două emisfere ale creierului mare. [< fr. trigone, cf. gr. tri – cu trei, gonia – unghi].
(Dicţionar de neologisme)

TRIGÓN s. n. 1. preparat de patiserie triunghi din foi de plăcintă umplute cu nuci şi muiate în sirop. 2. ~ cerebral = lamă de materie nervoasă, triunghiulară, care împreună cu corpul calos face legătura dintre cele două emisfere ale creierului mare; formix. 3. (astr.) poziţie a unei planete al cărei unghi pe distanţa Pământ – Soare (Lună) şi Pământ – planetă se ridică la 120ş. (< fr. trigone, 3/ germ. Trigon/alschein/)
(Marele dicţionar de neologisme)

trigón s. n., pl. trigoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trigón, trigoáne, s.f. (înv.) triunghi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: tr tri trig trigo

Cuvinte se termină cu literele: on gon igon rigon