trigonometric dex - definiţie, sinonime, conjugare

trigonometric

TRIGONOMÉTRIC, -Ă, trigonometrici, -ce, adj. Care aparţine trigonometriei, referitor la trigonometrie; de care se ocupă trigonometria. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea şi cu sensul de măsurare al arcelor invers aceluia al acelor ceasornicului. Funcţie trigonometrică = fiecare dintre funcţiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă şi cosecantă. – Din fr. trigonométrique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIGONOMÉTRI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de trigonometrie; caracteristic trigonometriei. Ecuaţie ~că. [Sil. -me-tric] /<fr. trigonométrique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIGONOMÉTRIC, -Ă, trigonometrici, -e, adj. Referitor la trigonometrie; de care se ocupă trigonometria. – Fr. trigonométrique.
(Dicţionarul limbii române moderne)

TRIGONOMÉTRIC, -Ă adj. Care ţine de trigonometrie, referitor la trigonometrie. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea şi cu sensul de măsurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; funcţie trigonometrică = fiecare dintre funcţiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă şi cosecantă. [< fr. trigonométrique].
(Dicţionar de neologisme)

TRIGONOMÉTRIC, -Ă adj. referitor la trigonometrie. o cerc ~ = cerc cu raza egală cu unitatea şi cu sensul de măsurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; funcţie ~ă = fiecare dintre funcţiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă şi cosecantă. (< fr. trigonométrique)
(Marele dicţionar de neologisme)

trigonométric adj. m. (sil. -tri-), pl. trigonométrici; f. sg. trigonométrică, pl. trigonométrice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tri trig trigo trigon

Cuvinte se termină cu literele: ic ric tric etric metric