trigonometrie dex - definiţie, sinonime, conjugare

trigonometrie

TRIGONOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea proprietăţilor funcţiilor trigonometrice, a relaţiilor dintre aceste funcţii şi a relaţiilor dintre laturile şi unghiurile unui triunghi. – Din fr. trigonométrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIGONOMETRÍ//E ~i f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul relaţiilor metrice dintre laturile şi unghiurile triunghiurilor. [G.-D. trigonometriei; Sil. -me-tri-] /<lat. trigonometria, fr. trigonométrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIGONOMETRÍE, trigonometrii, s.f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea relaţiilor metrice dintre laturile si unghiurile unui triunghi. ♢ Trigonometrie plană = trigonometrie care se ocupă cu studierea relaţiilor dintre laturile şi unghiurile triunghurilor plane. ♢ Trigonometrie sferică = trigonometrie care se ocupă cu studierea relaţiilor dintre laturile şi unghiurile triunghurilor trasate pe o sferă. – Fr. trigonométrie (< gr.).
(Dicţionarul limbii române moderne)

TRIGONOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii care studiază relaţiile metrice dintre laturile şi unghiurile unui triunghi. [Gen. -iei. / cf. fr. trigonométrie < gr. trigonom – triunghi, metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)

TRIGONOMETRÍE s. f. ramură a matematicii care studiază proprietăţile funcţiilor trigonometrice şi relaţiile dintre ele. (< fr. trigonométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

trigonometríe s. f. (sil. -tri-), art. trigonometría, g.-d. trigonometríi, art, trigonometríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tri trig trigo trigon

Cuvinte se termină cu literele: ie rie trie etrie metrie