trilingv
TRILÍNGV, -Ă, trilingvi, -e, adj. Care vorbeşte în mod curent trei limbi. ♦ Scris în trei limbi. – Din fr. trilingue.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRILÍNGV ~ă (~i, ~e) 1) Care cunoaşte trei limbi; în stare să vorbească în trei limbi. 2) Care este scris în trei limbi; redactat în trei limbi. /<fr. trilingue, lat. trilinguis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRILÍNGV, -Ă adj. Care vorbeşte trei limbi. ♦ Scris în trei limbi. [Cf. fr. trilingue, lat. tri- – trei, lingua – limbă].
(Dicţionar de neologisme)
TRILÍNGV, -Ă adj. care vorbeşte trei limbi. ♢ scris în trei limbi. (< fr. trilingue, lat. trilinguis)
(Marele dicţionar de neologisme)
trilíngv adj. m., pl. trilíngvi; f. sg. trilíngvă, pl. trilíngve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRILÍNGV ~ă (~i, ~e) 1) Care cunoaşte trei limbi; în stare să vorbească în trei limbi. 2) Care este scris în trei limbi; redactat în trei limbi. /<fr. trilingue, lat. trilinguis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TRILÍNGV, -Ă adj. care vorbeşte trei limbi. ♢ scris în trei limbi. (< fr. trilingue, lat. trilinguis)
(Marele dicţionar de neologisme)
trilíngv adj. m., pl. trilíngvi; f. sg. trilíngvă, pl. trilíngve
(Dicţionar ortografic al limbii române)