trilogie

TRILOGÍE, trilogii, s.f. Serie de trei opere literare (dramatice ori epice) sau muzicale, aparţinând aceluiaşi autor, care formează o unitate, având personaje comune şi reprezentând de obicei trei momente succesive din viaţa acestora (sau a urmaşilor lor). – Din fr. trilogie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRILOGÍ//E ~i f. 1) (în Grecia antică) Ansamblu de trei tragedii, ale căror subiecte continuă. 2) Ansamblu de trei opere distincte, care formează o serie, elaborate de acelaşi autor şi caracterizat prin aceeaşi tematică. [G.-D. trilogiei] /<fr. trilogie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRILOGÍE s.f. (Ant.) Reunire de trei tragedii ale căror subiecte constituie fiecare urmarea celui precedent şi pe care le prezentau concurenţii la concursurile dramatice din Grecia antică. ♦ Serie de trei opere literare având personaje comune şi reprezentând trei momente succesive din viaţa acestora. [Gen. -iei. / < fr. trilogie, it., gr. trilogia].
(Dicţionar de neologisme)

TRILOGÍE s. f. 1. reunire de trei tragedii, ale căror subiecte constituiau fiecare urmarea celui precedent, prezentate la concursurile dramatice din Grecia antică, în cinstea lui Dionysos. 2. serie de trei opere literare sau muzicale care formează o unitate. (< fr. trilogie)
(Marele dicţionar de neologisme)

trilogíe s. f., art. trilogía, g.-d. art. trilogíei; pl. trilogíi, art. trilogíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)