trinitarian

TRINITARIÁN, -Ă, trinitarieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Credincios creştin care acceptă ca dogmă de bază existenţa trinităţii. 2. Adj. Care aparţine trinitarienilor (1), privitor la trinitarieni. [Pr.: -ri-an] – Din engl. trinitarian.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRINITARIÁN, -Ă s.m. şi f. (Bis.) 1. Nume dat celor care acceptă dogma trinităţii. 2. Călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înfiinţat în sec. XII în scopul eliberării creştinilor căzuţi în captivitate la musulmani; trinitar; mathurin. // adj. Referitor la trinitarieni, care aparţine trinitarienilor. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. engl. trinitarien].
(Dicţionar de neologisme)

TRINITARIÁN, -Ă s. m. f. 1. nume dat celor care acceptă dogma trinităţii. 2. călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înfiinţat în sec. XII în scopul eliberării creştinilor căzuţi în captivitate la musulmani; trinitar. (< engl. trinitarian)
(Marele dicţionar de neologisme)

trinitarián s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. trinitariéni (sil. -ri-eni); f. sg. trinitariánă, g.-d. art. trinitariénei, pl. trinitariéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRINITARIÁN s., adj. (BIS.) mathurin. (Prozelit ~.)
(Dicţionar de sinonime)