trionix
TRIÓNIX, trionicşi, s.m. Broască ţestoasă uriaşă din ţările calde, deosebit de periculoasă prin muşcătura ei. [Pr.: tri-o-] – Din fr. trionix.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRIÓNI//X ~cşi m. Broască-ţestoasă exotică, uriaşă, a cărei muşcătură este periculoasă. /<fr. trionyx
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRIÓNIX s.m. Broască ţestoasă uriaşă, din ţările calde, foarte feroce. [Pron. tri-o-. / < fr. trionyx].
(Dicţionar de neologisme)
TRIÓNIX s. m. broască ţestoasă uriaşă, feroce, din ţările calde. (< fr. trionyx)
(Marele dicţionar de neologisme)
triónix s. m. (sil. tri-o-), pl. triónicşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRIÓNI//X ~cşi m. Broască-ţestoasă exotică, uriaşă, a cărei muşcătură este periculoasă. /<fr. trionyx
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TRIÓNIX s. m. broască ţestoasă uriaşă, feroce, din ţările calde. (< fr. trionyx)
(Marele dicţionar de neologisme)
triónix s. m. (sil. tri-o-), pl. triónicşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)