tripla dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRIPLÁ, triplez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei. – Din fr. tripler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÍPLU1, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părţi. ♢ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valenţă simplă. – Din fr. triple, lat. triplus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÍPLU2 s.n. (Sport) Triplusalt. – Din triplu[salt].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRIPL//Á ~éz tranz. A mări de trei ori; a întrei. ~ eforturile. [Sil. tri-pla] /<fr. tripler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TRIPL//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A creşte (în mărime, intensitate, greutate) de trei ori. /<fr. tripler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRÍPL//U ~ă (~i, ~e) 1) Care este de trei ori mai mare; întreit. Doză ~ă. 2) Care constă din trei părţi; constituit din trei elemente. ♢ ~ salt probă de atletism incluzând trei sărituri consecutive în lungime. /<fr. triple
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) face de trei ori mai mare, a (se) întrei. [< fr. tripler].
(Dicţionar de neologisme)

TRÍPLU, -Ă adj. De trei ori mai mare sau mai mult; întreit. ♦ Din trei părţi, cu trei părţi. ♦ În triplu exemplar = în trei exemplare. [< fr. triple, cf. lat. triplex].
(Dicţionar de neologisme)

TRIPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) face triplu. II. tr. a face o triplare. (< fr. tripler)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRÍPLU, -Ă adj. de trei ori mai mare, mai mult; întreit. ♢ din, cu trei părţi. (< fr. triple, lat. triplus)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRÍPLĂ, triple, s.f. În jargonul automobilistic, lampă de semnalizare spate, lampă care, iniţial, avea trei funcţii: stop frână, poziţie şi schimbare direcţie de mers; termen folosit, de regulă, în sintagma triplă spate. – V. triplu.
(Alte dicţionare)

triplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. tripléz, 3 sg. şi pl. tripleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tríplu adj. m. (sil. -plu), pl. trípli; f. sg. tríplă, pl. tríple
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRIPLÁ vb. a (se) întrei. (Producţia s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TRÍPLU adj., s. 1. adj. întreit. (Sumă ~.) 2. s. v. triplusalt.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tri trip tripl

Cuvinte se termină cu literele: la pla ipla ripla