triplare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRIPLÁ, triplez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei. – Din fr. tripler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIPLÁRE, triplări, s.f. Acţiunea de a (se) tripla şi rezultatul ei. – V. tripla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRIPL//Á ~éz tranz. A mări de trei ori; a întrei. ~ eforturile. [Sil. tri-pla] /<fr. tripler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TRIPL//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A creşte (în mărime, intensitate, greutate) de trei ori. /<fr. tripler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) face de trei ori mai mare, a (se) întrei. [< fr. tripler].
(Dicţionar de neologisme)

TRIPLÁRE s.f. Acţiunea de a tripla şi rezultatul ei. ♦ Depăşire a unui vehicul, de orice fel, de către un autovehicul, atunci când acela este angajat în depăşirea unui alt vehicul, oprit sau în mers, dacă prin această manevră se trece peste axa care desparte cele două sensuri de circulaţie ale drumului. [< tripla].
(Dicţionar de neologisme)

TRIPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) face triplu. II. tr. a face o triplare. (< fr. tripler)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRIPLÁRE s. f. acţiunea de a tripla. ♢ depăşire a unui (auto)vehicul de către al doilea, atunci când primul este deja angajat în depăşirea unui alt (auto)vehicul oprit sau în mers, dacă prin această manevră se trece peste axa ce desparte cele două sensuri de circulaţie ale drumului. (< tripla)
(Marele dicţionar de neologisme)

triplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. tripléz, 3 sg. şi pl. tripleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tripláre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. triplării; pl. triplări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRIPLÁ vb. a (se) întrei. (Producţia s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TRIPLÁRE s. întreire. (~ producţiei.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tri trip tripl tripla

Cuvinte se termină cu literele: re are lare plare iplare