triplicitate

TRIPLICITÁTE s.f. (Livr.) Însuşirea de a fi triplu. – Din fr. triplicité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIPLICITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi triplu. 2. Număr întreit; ansamblu, unitate alcătuită din trei părţi identice. [Cf. fr. triplicité].
(Dicţionar de neologisme)

TRIPLICITÁTE s. f. însuşirea de a fi triplu. ♢ ipocrizie în cel mai înalt grad. (< fr. triplicité)
(Marele dicţionar de neologisme)

triplicitáte s. f., g.-d. art. triplicităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)