tripoli

TRÍPOLI s.n. Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici şi infuzori, întrebuinţat în industrie. – Din fr. tripoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÍPOLI n. Rocă sedimentară silicoasă poroasă, întrebuinţată în industrie; diatomit; kiselgur. /<fr. tripoli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRÍPOLI s.n. Diatomit. [Pron. -po-li. / < fr. tripoli].
(Dicţionar de neologisme)

TRÍPOLI s. n. diatomit. (< fr. tripoli)
(Marele dicţionar de neologisme)

trípoli s. n. (sil. -po-li)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRÍPOLI s. (MIN.) diatomit, kieselgur, pămânţel, pământ de diatomee.
(Dicţionar de sinonime)