tripotaj

TRIPOTÁJ, tripotaje, s.n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. şi: tripotájuri] – Din fr. tripotage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIPOTÁJ ~e n. livr. Acţiune necinstită, întreprinsă cu scopul de a înşela pe cineva; şarlatanie; potlogărie; escrocherie; coţcărie. /<fr. tripotage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIPOTÁJ s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].
(Dicţionar de neologisme)

TRIPOTÁJ s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)
(Marele dicţionar de neologisme)

tripotáj s. n., pl. tripotáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRIPOTÁJ s. v. escrocherie, hoţie, impostu-ră, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie.
(Dicţionar de sinonime)