triptic dex - definiţie, sinonime, conjugare

triptic

TRIPTÍC, triptice, s.n. Tablou compus din trei părţi separate (prinse în balamale în aşa fel încât părţile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre şi chipuri de sfinţi, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă de pomelnic, nume de ctitori, de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcătuit din trei părţi distincte. – Din fr. triptyque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIPTÍ//C ~ce n. 1) Ansamblu de trei tablouri, de obicei reprezentând scene sacre, prinse între ele prin balamale, astfel, încât cele laterale să se poată închide peste cel din mijloc. 2) Serie de trei opere de artă plastică, unite prin conţinut comun, care se completează reciproc. 3) Tot unitar constituit din trei părţi. /<fr. triptyque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIPTÍC s.n. (Ant.) Trei tăbliţe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ♦ Tablou format din trei părţi prinse cu balamale (cele laterale închizându-se peste cea din mijloc), pe care sunt pictaţi sfinţi sau sunt scrise, ca într-un pomelnic, numele donatorilor etc. ♦ (Fig.) Trei idei, puncte sau articole ale uneia şi aceleiaşi teorii, dogme etc. [Pl. -ce, -curi. / cf. fr. triptyque, gr. triptychos].
(Dicţionar de neologisme)

TRIPTÍC s. n. 1. (ant.) ansamblu de trei tăbliţe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ♢ tablou din trei părţi prinse cu balamale pe care sunt pictaţi sfinţi sau sunt scrise numele donatorilor etc. 2. document din trei foi cuprinzând aceleaşi indicaţii, care oferă posibilitatea de a se face mai multe călătorii într-o ţară străină. 3. (fig.) ansamblu din trei părţi distinctive. (< fr. triptyque)
(Marele dicţionar de neologisme)

triptíc s. n., pl. triptíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tri trip tript tripti

Cuvinte se termină cu literele: ic tic ptic iptic riptic