triton dex - definiţie, sinonime, conjugare

triton

TRITÓN1, tritoni, s.m. 1. Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om şi cu coadă de peşte. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu înfăţişarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată (Triturus). [Acc. şi: tríton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRITÓN2, tritonuri, s.n. (Muz.) Interval melodic sau armonic de trei tonuri. – Din it. tritono, fr. triton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRITÓN3, tritoni, s.m. (Fiz.) Nucleu al atomului de tritiu, alcătuit dintr-un proton şi doi neutroni. – Din fr. triton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRITÓN1 ~uri n. muz. Interval de cvartă mărită sau de cvintă micşorată, compus din trei tonuri. /<it tritono, fr. triton
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRITÓN2 ~i m. 1) (în mitologia greacă) Zeu marin cu chip de semiom-semipeşte. 2) zool. Batracian asemănător cu mormolocii de broască. /<lat. triton, ~onis, fr. triton
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRITÓN1 s.m. 1. Zeitate marină greacă închipuită cu bust de om şi cu coadă de peşte; (p. ext.) statuie reprezentând această zeitate. 2. Batracian având înfăţişarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. ♦ Gen de moluşte marine gasteropode. [< lat., fr. triton].
(Dicţionar de neologisme)

TRITÓN2 s.m. Nucleu al atomului de tritiu. [Cf. fr., it. tritone, germ. Triton < trit(iu) + -on].
(Dicţionar de neologisme)

TRITÓN s.n. Denumire a cvartei mărite care cuprinde un interval de trei tonuri. [< fr. triton, cf. gr. tritonos < tri – trei, tonos – ton].
(Dicţionar de neologisme)

TRITÓN1 s. m. 1. zeitate marină greacă cu bust de om şi coadă de peşte. 2. batracian având înfăţişarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă. 3. moluscă gasteropodă marină, cu o cochilie conică, lungă. (< lat., fr. triton, germ. Triton)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRITÓN2 s. n. (muz.) interval de trei tonuri; cvartă mărită; cvintă micşorată. (< it. tritono, fr. triton)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRITÓN3 s. m. nucleu al atomului de tritiu dintr-un proton şi doi neutroni. (< fr. triton)
(Marele dicţionar de neologisme)

tritón (zeitate, animal, nucleu al atomului de tritiu) s. m., pl. tritóni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tritón (interval muzical) s. n., pl. tritónuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tri trit trito

Cuvinte se termină cu literele: on ton iton riton