triumfal dex - definiţie, sinonime, conjugare

triumfal

[Sinonime]
TRIUMFÁL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vesteşte o mare biruinţă; fig. măreţ, impunător, solemn, pompos. ♢ Marş triumfal = înaintare rapidă şi victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistenţă. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (şi a altor cetăţi din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIUMFÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de triumf; referitor la triumf. Coroană ~ă. 2) şi adverbial Care se face cu triumf; susţinut cu triumf. Marş ~. 3) Care constituie un triumf; cu caracter de triumf. Succes ~. /<lat. triumphalis, fr. triomphal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIUMFÁL, -Ă adj. De triumf; biruitor, învingător; (fig.) impunător, solemn, pompos. ♦ Marş triumfal = înaintare rapidă şi victorioasă a unei armate pe un teritoriu străin. [Pron. tri-um-. / cf. lat. triumphalis, fr. triomphal].
(Dicţionar de neologisme)

TRIUMFÁL, -Ă adj. 1. de triumf; biruitor, învingător, victorios. 2. (fig.) impunător, solemn, pompos; care stârneşte admiraţie, entuziasm. (< lat. triumphalis, fr. triomphal)
(Marele dicţionar de neologisme)

triumfál adj. m. (sil. tri-um-), pl. triumfáli; f. sg. triumfálă, pl. triumfále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRIUMFÁL adj. triumfător, (înv.) triumfalnic. (S-a bucurat de o primire ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tri triu trium triumf

Cuvinte se termină cu literele: al fal mfal umfal iumfal