trivializare

TRIVIALIZÁ, trivializez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca un fapt, o idee etc. să devină sau să pară triviale; a vulgariza, a degrada. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIVIALIZÁRE, trivializări, s.f. Faptul de a trivializa. [Pr.: – vi-a-]. – V. trivializa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRIVIALIZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se trivializeze; a vulgariza; a banaliza. 2) A interpreta în mod simplist, vulgar; a vulgariza; a banaliza. /<fr. trivialiseriser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TRIVIALIZ//Á mă ~éz intranz. A deveni trivial; a căpăta caracter trivial; a se vulgariza; a se banaliza. /<fr. trivial
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIVIALIZÁ vb. I. tr. A face trivial; (spec.) a vulgariza, a bagateliza, a degrada, a scădea valoarea. [Pron. -vi-a-. / < fr. trivialiser].
(Dicţionar de neologisme)

TRIVIALIZÁRE s.f. Faptul de a trivializa. [< trivializa].
(Dicţionar de neologisme)

TRIVIALIZÁ vb. tr. a face trivial; a vulgariza, a degrada. (< fr. trivialiser)
(Marele dicţionar de neologisme)

trivializá vb. (sil. -vi-a-), ind. prez. 1 sg. trivializéz, 3 sg. şi pl. trivializeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trivializáre s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivializării; pl. trivializări
(Dicţionar ortografic al limbii române)