trişcă

TRÍŞCĂ, trişte, s.f. Vechi instrument muzical popular de suflat, făcut din trestie, soc etc., asemănător cu un fluier fără găuri. ♦ Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; ţurloi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÍŞ//CĂ ~te f. 1) Instrument muzical asemănător cu fluierul, dar fără găuri. 2) Fiecare dintre fluierele cimpoiului; ţurloi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tríşcă (-şte), s.f. – Fluier, tilincă. – Var. strişcă. Creaţie expresivă, cf. tilincă, tilişcă, şi paralelismul cu flişcă, frişcă. Legătura cu sl. trŭsti „trestie” sau sl. trĕštiti „a suna” (Tiktin) este îndoielnică. – Der. trişcar, s.m. (persoană care cîntă din trişcă); trulişcă, s.f. (Trans., fluier).
(Dicţionarul etimologic român)

tríşcă s. f., g.-d. art. tríştei; pl. tríşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRÍŞCĂ s. (MUZ.) (prin Olt.) totâlcă. (A cânta din ~.)
(Dicţionar de sinonime)