troc dex - definiţie, sinonime, conjugare

troc

[Sinonime]
TROC2 s.n. v. troacă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROC1, trocuri, s.n. Schimb în natură, constituind forma cea mai simplă a comerţului. – Din fr. troc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TROC ~uri n. Formă simplă de comerţ, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive. /<fr. troc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TROC s.n. (Ec.) Schimb în natură (obişnuit în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerţului. [< fr. troc].
(Dicţionar de neologisme)

TROC s. n. schimb de produse în natură, fără intervenţia banilor. (< fr. troc)
(Marele dicţionar de neologisme)

troc (ec. pol.) s. n., pl. trócuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TROC s. (EC.) schimb în natură, (reg.) trampă.
(Dicţionar de sinonime)

TROC s. taftur. (Cu ~ul se strânge şaua pe cal.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tro

Cuvinte se termină cu literele: oc roc