trocuță dex - definiţie, sinonime, conjugare

trocuță

TROCÚŢĂ, trocuţe, s.f. Diminutiv al lui troacă. – V. troacă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

trocúţă s. f., g.-d. art. trocúţei; pl. trocúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tro troc trocu trocut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta cuta ocuta rocuta