trofic

TRÓFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriţie, care întreţine nutriţia. – Din fr. trophique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÓFI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de troficitate; caracteristic pentru troficitate. /<fr. trophique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRÓFIC, -Ă adj. Referitor la nutriţia ţesuturilor, a organismelor. // Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) hrană”, „de nutriţie”. [< fr. trophique, cf. gr. trophikos – hrănitor].
(Dicţionar de neologisme)

TRÓFIC, -Ă I. adj. referitor la nutriţie. II. adj., s. n. (medicament) care ajută nutriţia. (< fr. trophique)
(Marele dicţionar de neologisme)

trófic adj. m., pl. trófici; f. sg. trófică, pl. trófice
(Dicţionar ortografic al limbii române)